Siliciul și grădinăritul Plantele au nevoie de siliciu în grădină

Siliciul constituie a doua cea mai mare concentrație a scoarței terestre. Se găsește în mod obișnuit în sol, dar poate fi absorbit doar de plante sub formă de acid monosilic. Plantele cu frunze largi (dicoturi) preiau mici cantități de siliciu și se acumulează foarte puțin în sistemele lor. Iarbele (monocote), totuși, acumulează până la 5-10% în țesutul lor, un interval mai mare decât cel normal pentru azot și potasiu.

Funcția siliciului în plante

Siliciul pare să îmbunătățească răspunsurile plantelor la stres. De exemplu, îmbunătățește rezistența la secetă și întârzie să se ofileze în unele culturi atunci când se menține irigația. De asemenea, poate stimula capacitatea unei plante de a rezista la toxicități din metale sau micronutrienți. De asemenea, a fost legată de o rezistență crescută a tijei.

În plus, s-a descoperit că siliconul crește rezistența la agenții patogeni fungici la unele plante, deși trebuie efectuată mai multe cercetări.

Plantele au nevoie de siliciu?

Siliciul nu este cuantificat ca element esențial și majoritatea plantelor vor crește bine fără el. Acestea fiind spuse, unele plante au efecte negative atunci când siliconul este reținut. De exemplu, cercetările au arătat că culturi precum orez și grâu prezintă semne de depunere, tulpini slăbite care se prăbușesc ușor în vânt sau ploaie, atunci când siliciul este reținut. De asemenea, roșiile au o dezvoltare anormală a florilor, iar castraveții și căpșunele au redus setul de fructe combinat cu fructele deformate.

În schimb, o surplus de siliciu în unele plante poate duce la flori, de asemenea, deformații de fructe.

În timp ce cercetările arată unele avantaje ale utilizării siliciului pe culturile agricole, precum orezul și cana de zahăr, siliconul și grădinăritul, în general, nu merg mână în mână. Cu alte cuvinte, grădinarul de acasă nu trebuie să utilizeze siliciu, mai ales până la stabilirea unor cercetări suplimentare.