Este adevărată timiditatea coroanei - Fenomenul copacilor care nu se ating
Timiditatea coroanei, un fenomen observat pentru prima dată în anii 1920, este atunci când coroanele copacilor nu se ating. Dar ce este exact o coroană? Este partea superioară a copacului, unde ramurile cresc din trunchiul principal. Dacă te-ai plimba în pădure și te-ai uita în sus, te-ai uita la baldachin, care este o colecție de coroane. În mod obișnuit, când te uiți la copertină, vezi o împletire de ramuri între coroanele copacilor.
Nu așa cu timiditatea coroanei - vârfurile copacilor pur și simplu nu se ating. Este un fenomen înfricoșător de privit și, dacă ar fi să vezi fotografii pe internet, poți să te întrebi: „Este adevărată timiditatea coroanei sau este Photoshopped?” Vă asigur, timiditatea coroanei în copaci este reală. Când privești pe baldachin, se pare că fiecare copac are un hal de cer neîntrerupt în jurul coroanei sale.
Alții au asemănat aspectul cu un puzzle retroiluminat. Indiferent de descrierea care vă atrage fantezia, veți primi ideea generală - există o separare definitivă și o graniță, sau „nici o zonă de atingere”, în jurul fiecărei coroane.
Ceea ce provoacă timiditatea Coroanei?
Ei bine, nimeni nu este cu adevărat sigur de ceea ce provoacă timiditatea coroanei, dar mai multe teorii abundă, unele dintre ele fiind mai plauzibile decât altele:
- Insecte și boli - Dacă un copac are „cooties” (cum ar fi larvele de insecte care mănâncă frunze), atunci răspândirea insectelor dăunătoare este ceva mai dificilă fără un „pod” pentru a ajunge la următorul copac. O altă ipoteză este că timiditatea coroanei împiedică răspândirea unor boli fungice sau bacteriene.
- Fotosinteză - Fotosinteza este facilitată permițând nivelurilor optime de lumină să pătrundă baldachinul prin spațiile goale din jurul fiecărei coroane. Copacii cresc în direcția luminii și atunci când sesizează umbra din ramurile vecine ale copacilor, creșterea lor este inhibată în această direcție.
- Leziunea copacului - Copacii se balansează în vânt și se trântesc unul în altul. Crengile și ramurile se rup în timpul coliziunilor, perturbând sau dăunând nodulilor de creștere, creând lacunele din jurul fiecărei coroane. O altă teorie înrudită este aceea că timiditatea coroanei este o măsură preventivă, deoarece permite copacilor să minimizeze sau să evite această vătămare cu totul.
Care sunt niște copaci care nu se ating?
După ce ați citit acest articol, sunt sigur că vă puneți deja ghetele de drumeție gata să călătoriți în pădure în căutarea timidității coroanei în copaci. S-ar putea să descoperiți că acest fenomen este oarecum evaziv, determinând din nou să vă puneți întrebarea „Este timiditatea coroanei?”
Acest lucru se datorează faptului că doar anumite tipuri de copaci falnici par predispuși la timiditatea coroanei, cum ar fi:
- Eucalipt
- Molid Sitka
- Larice japoneză
- Pinul Lodgepole
- Manglinda neagră
- Camfor
Apare în principal la copaci din aceeași specie, dar a fost observat între copaci din specii diferite. Dacă nu puteți vedea timiditatea coroanei în copaci, accesați pe Google câteva dintre locurile renumite pentru acest fenomen, cum ar fi Institutul de Cercetări Forestiere din Malaezia, în Kuala Lumpur sau copacii din Plaza San Martin (Buenos Aires), Argentina.
